În anul omagial al Tainei Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor, semnalăm o nouă apariţie editorială la Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, deosebit de folositoare pentru suflet şi lămuritoare pentru cuget – volumul „Suferinţa spre sfinţenie“, avându-l ca autor pe monahul Moise Aghioritul, în traducerea din limba greacă a pc pr. dr. Iulian Eni.
În contrast cu scepticismul modern, care constată neputincios absurdul existenţei şi al suferinţei, în acest volum regăsim viziunea creştină, optimistă şi realistă, despre viaţă, boală şi suferinţă. Autorul, avizat atât de experienţa duhovnicească atonită, cât şi de experienţa personală a unor mari încercări în trup, expune o autentică teologie a suferinţei, cu temeiuri doctrinare, scripturistice şi patristice. Durerea, boala, suferinţa, deşi urmări tragice ale stării de păcătoşenie, devin, prin marea iubire a lui Dumnezeu faţă de oameni, mijloace pedagogice, de îndreptare, de eliberare din starea de trândăvie, nepăsare, mediocritate: „Durerea este bisturiul lui Dumnezeu pentru extirparea patimilor“.
Volumul abundă în mărturii scripturistice şi patristice, care certifică faptul că „durerile sunt medicamente amare ce vindecă sufletul“, culminând cu mărturiile Sfinţilor Trei Ierarhi, cărora autorul le închină un întreg capitol. Aceasta pentru că cei trei stâlpi ai Bisericii au fost deopotrivă încercaţi cu mari suferinţe în trup, din care şi-au făcut cruce şi scară spre cer, arătând desăvârşit că „încercarea trupească rodeşte sfinţenia sufletească“.
De altfel, autorul, comunicân-du-ne cu emoţie experienţa propriilor lupte cu boala şi cu durerile, formulează adevărate apoftegme, la înălţimea celor ale părinţilor îmbunătăţiţi, când vorbeşte despre suferinţă: „Durerile bolilor pot şterge complet durerile păcatelor“; „Suferinţa este răsuflarea lui Dumnezeu în viaţa noastră“; „Suferinţa ne reînnoieşte pentru veşnicie, este situaţia firească în nefireasca noastră viaţă“.
Părintele Moise Aghioritul are, de asemenea, meritul de a face o radiografie extrem de lucidă a principalelor suferinţe ale omului modern, care sunt mai ales de natură morală: suferinţa rutinei şi a golului sufletesc, a complacerii în mediocritate şi autosuficienţă, a agitaţiei şi activităţii neîntrerupte, a cedării în faţa „grijii celei lumeşti“.
Pornind de la dezbaterea unor controversate probleme de bioetică - eutanasia, transplantul de organe – autorul, pe temeiul Revelaţiei şi al dreptei-judecăţi, formulează o riguroasă argumentaţie ortodoxă. „Taina vieţii şi a morţii“, căreia îi este consacrat ultimul capitol, încheie volumul în aceeaşi viziune optimistă a credinciosului care, trecând pragul suferinţei şi al morţii, Îl întâlneşte pe Hristos cel înviat, cu care intră în comuniune, spre viaţă veşnică.
Pr. lect. dr. Sorin Marinescu,
Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie, Universitatea ,,Dunărea de Jos“- Galaţi
FacebookContact